Sfințește-mă, Isuse! . .
Sfințește haina mea
Prin sângele iertării
Ce-a curs pe Golgota!

Căci e cu neputință
Ca să nu-i vezi vreo pată
În trecerea prin lumea
Atât de întinată!

Al meu drum către ceruri
Mai trece și prin văi
Unde spre sfinți aruncă
Cu mult noroi, cei răi!

Și-atuncea a mea haină
C-un strop doar se pătează
Însă duhul din mine
De-ndată se-ntristează! . .

Că-n mine locuiește
Cerul prin Duhul Sfânt:
Eu sunt legat de Tine,
Nu de acest pământ!

De-aceea-n rugăciune
Te rog acum, smerit,
Să lași stropii iertării
În duhul meu mâhnit! . .

Sfințește-mă, Isuse,
Prin Sângele iertării
Să fiu curat și gata
De zbor spre 'naltul zării!

Albește a mea haină
Și dă-mi ulei în vas
Ca din belșug să-mi ardă
Candela-n orice ceas!

Iar când la miezul nopții
Veni-vei din splendori
Mă cheamă și pe mine
Cu toți cei dragi pe nori!